marți, 4 ianuarie 2011

Primiti cu uratul?

Sa nu va suparati pe mine dar mie abia acum mi-a venit cheful de urat si colindat si asta pentru ca am ajuns in Calafell iar aici sunt pe la vreo 15 grade afara, mult soare, palmieri si papagali care croncane toata ziua.
Cu ceva timp in urma ma gandeam ca iarna fara zapada nu are deloc farmec, imi era mila de cei de prin Australia care erau nevoiti sa impodobeasca bradul de Craciun la peste 20 grade celsius. Acum mi-a trecut si o sa-mi treaca si mai tare acusica pentru ca o sa ajung pe plaiuri suedeze unde momentan se desfasoara cea mai grea iarna din ultima suta de ani.

Asadar am ajuns in Calafell si am ajuns dupa un drum de circa 13 ore. In parte lucrurile au stat ca in septembrie, aceleasi 4 avioane care plecau in jumatate de ora spre Spania si Italia, aceeasi senzatie de sufocare in autogara Baneasa.
In plus a fost o intarziere la decolare de aproape o ora si o experienta interesanta cand am cautat sa recuperam bagajele in Barcelona.
Nimeni nu stia unde ar trebui sa ajunga bagajele noastre, nu era nimic afisat pe nicaieri iar eu ma tot agitam printr-o sala cat tot aeroportul Otopeni si nu prea stiam ce sa fac. Vazusem eu un birou de informatii insa nu ma simteam inca pregatit sa reincep aventura gimnastico-englezo-spaniola asa incat trageam de timp in speranta ca o sa-si faca aparitia bagajele noastre.
Cum Andrei incepea sa dea semne de plictiseala am indraznit sa-l intreb pe domnul de la ghiseu.
Intr-o engleza limpede mi-a raspuns ca a primit informatia ca bagajele noastre o sa apara la terminalul 40 insa el crede ca de fapt vor veni la terminalul 43. In acelasi timp un roman vorbea cu cineva la telefon si spunea ca a aflat ca bagajele vor ajunge la terminalul 28 insa nu stia unde e terminalul asta.
In cele din urma bagajele au aparut la terminalul 42 unde era afisat ca vor veni bagajele unui zbor de la Moscova.

Dupa un asa debut calatoria noastra a decurs de parca eram in Elvetia si nu in pitoreasca Spanie. Trebuia sa luam trenul de la aeroport si pana in Calafell. Doamna de la casa de bilete mi-a oferit absolut toate informatiile de care am avut nevoie. Am schimbat trenul in statia in care trebuia, am ajuns pe peronul porivit si asta cu un minut inainte de a veni trenul, totul a decurs ca pe roate. Cu 20 minute inainte de a ajunge la destinatie, in timp ce ne cam plangeam de mila pentru ca era 10 seara si noi plecasem din Onesti la 10 dimineata, a sunat telefonul Inei si aceasi don'soara suedeza care ne-a organizat transportul si prima oara  ne-a intrebat unde suntem pentru ca ea a trimis un taxi la aeroport si noi nu mai aparem.
Ce a uitat don'soara a fost sa ne anunte si pe noi in timp util ca a trimis taxi sa ne astepte. Dar ce farmec ar fi avut o calatorie cu un taxi spatios fata de calatoria noastra cu 2 trenuri, 2 bagaje imense si 2 mai mici, un copil obosit si plictisit dupa noi?

Asa a inceput ultima luna de stat aici in Calafell. A fost deja prima zi de curs si marturisesc ca am fost placut surprins ca am inteles in mare masura ce imi vorbea profesoara. Unde nu am inteles am adoptat o privire inteligenta (recunosc ca nu prea imi iese) si am dat usor si complice din cap ca si cum totul e in regula si asta in timp ce cautam febril prin dictionar sa ma asigur ca nu cumva ma injura.


Atat deocamdata de aici de pe malul Mediteranei dar se anunta o luna foarte intensa si interesanta asa ca sunt sanse mari sa va mai bat la cap.

Va salut cu drag si va trimit ganduri bune!
Ciprian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu