marți, 13 noiembrie 2012

Sfaturi, bebelusi, somn and stuff




Pentru toti specialistii in bebelusi, somn, colici si alte din astea am un singur lucru sa le spun: bine ca sunteti voi destepti!!!


Pana la o noua postare va salut cu drag si va trimit ganduri bune!
Manioc- Over and out




vineri, 26 octombrie 2012

Numai tata sa nu fii

in sala de nasteri



Stiu ca nu am mai scris de mult desi ar fi fost multe de povestit. Nu am apucat sa povestesc nimic de Paris, de aventura lingvistica de pe acolo, de tartarul comandat cu nonsalanta la un cochet restaurant parizian, tartar ce cred ca mai misca in momentul in care a fost adus la masa.

Nu am povestit nici de gradinile Wij din apropiere de Gävle, gradini unde am ajuns la recomandarea prietenilor nostri Corina si Traian si unde, dupa ce am platit mai mult ca la Versailles, am constatat ca puteam admira cum se cultiva morcovul, varza, sfecla...
Sa nu o mai lungesc insa si sa ajung si la titlul postarii. Da, sunt de mai bine de o saptamana, pe langa tata de Andrut si tata de Vladut.

O sa sar brusc peste 9 luni si o sa ajung cu firul epic la ziua de 16 octombrie. Ziua a inceput de pe la 6.30 dimineata cand am ajuns la maternitatea metropolei Gävle. Fiind asa de dimineata, usa era inchisa asa ca am sunat. Prima surpriza e ca ne-a deschis un prieten roman, medic ginecolog aici. A prins bine la moral pentru ca nu a mai trebuit sa stau concentrat la ordinea cuvintelor in propozitie, la formele de plural si alte alea. Am ajuns intr-o rezerva, Ina s-a strecurat cu gratie in hainele de spital ce o asteptau pe marginea patului si am inceput sa povestim un pic cu Marius. Nu a fost tocmai o idee grozava pentru ca se pare ca el a lipsit la stagiul de psihiatrie in rezidentiat. Zic asta pentru ca a inceput sa ne povesteasca de niste cazuri complicate de nasteri din garda. Tocmai ce aveam nevoie…

A venit apoi o asistenta si ne-a spus ca operatia Inei e programata dupa pranz si ne-a reamintit sa o sunam daca avem nevoie de ceva cat timp asteptam. Acum se impune o paranteza. Am ramas profund impresionat de modul in care s-au comportat asistentele, medicii in cele 2 zile cat a stat Ina in spital. A fost incredibil sa vad cu cata rabdare ni se explica ce e de explicat, cu cata atentie o ajutau asistentele pe Ina sau cu cata grija consultau bebelusul.
Revin la ziua de 16. Orele treceau greu, Inei ii era sete si foame (nu mai mancase sau bause din ziua precedenta) iar eu din spirit de solidaritate am decis sa nu mananc nici eu nimic insa si spiritul asta are niste limite, asa incat de baut apa, am baut.

Aproape de pranz vine asistenta si ne spune ca au aparut niste urgente si ca operatia se amana pana spre ora 4. Incepusem sa ma gandesc la limitele spiritului de solidaritate insa din vorba in vorba se facu ora 15 si doua asistente ne-au zambit gales in usa si ne-au spus ca e timpul sa mergem. Mie mi-au spus sa nu uit sa iau camera foto sa imortalizez momentul. Eu nu ma prea hotarasem daca sa intru sau nu cu Ina in sala si asta pentru ca imi era ca o sa lesin pe acolo si in loc sa se concentreze medicul sa aduca pe lume un pui de Manioc, se vor concentra sa readuca in simtiri pe Manioc. In fine, cand am vazut ca de fapt toata lumea a presupus ca eu vreau sa fiu in sala, mi-am facut cruce cu limba in cerul gurii, am zis Doamne ajuta si am inceput sa imping patul cu a mea scumpa sotie spre sala. 

Pe drum ma gandeam ca poate nu ar fi fost rau sa fi vorbit cu asistenta inainte sa imi fi bagat si mie vreo perfuzie ceva in vena. Inainte de a intra am primit un halat de ziceai ca eram George Clooney in ER (doar ca mie imi statea mai bine) si m-am trezit cu o eticheta in piept pe care scria tata. Am intrat in sala si acolo am dat peste o alta surpriza. In total erau cam 11 persoane si au inceput toti sa vina la noi si sa se prezinte: Svensson 1, eu sunt anestestezist, Svensson 2, eu sunt  bla bla si tot asa. Am zis si eu, Ciprian si sunt pe cale sa lesin. Nu am zis asta cu lesinatul (desi o gandeam) pentru ca se presupunea ca eu trebuia sa o sustin pe Ina. Asta si faceam, cand imi aduceam aminte, si ii spuneam cu o voce stinsa ca o sa fie totul bine si o laudam pentru curaj. Intre timp un medic a venit la mine cu o sticluta ca sa i-o dau Inei, sa o ajute. Am intrebat daca pentru tata nu are nimic insa nu am primit decat o privire usor nedumerita. Depre simtul umorului la suedezi insa intr-un alt episod.

Am mai socializat noi pe acolo, prin sala de operatie, o asistenta ma impingea mai aproape de Ina, un medic ma dadea la o parte sa-si faca loc sa-i spuna Inei ca o sa-i mai administreze nu stiu ce ser.  Printre picaturi mai baiguiam eu ceva Inei dar nu cred ca auzea ceva pentru ca nu cred ca spuneam ceva prea articulat. Sa nu uit, asistenta nr.1 tot a repetat sa nu uit camera foto si de luat am luat-o mai mult de gura ei pentru ca eu nici nu mi-am pus problema sa ma apuc sa fac poze. M-am si gandit ca daca o sa ma intrebe cineva de poze o sa zic ca am fost prea prins cu altele ca sa ma apuc sa fac fotografii. 

Am ajuns si la momentul culiminant, ora 15.52, cand am auzit asa un tipat de baiat (a tipat in roamaneste) si mi-au si dat lacrimile. Am incercat sa ma ridic sa vad mai bine insa am zarit niste sange si m-am linistit brusc. Asa a aparut pe lume o mandrete de baietel, frumos, curat si cu un par frumos si negru de au inceput toti sa se mire. Eu savuram momentul cand din nou a aparut asistenta nr. 1 si mi-a adus aminte sa fac si poze.

Am facut si apoi am mers cu bebe intr-o camera alaturata. Aici am inceput sa vorbesc cu Vladut si ii spuneam ce ii spuneam in romaneste dar apoi m-am gandit sa-i spun si in suedeza, sa nu creada asistentele ca le injur. Poate nu ar fi fost deplasat sa o fac pentru ca numai ce vad ca una dintre ele vine cu o foarfeca, mi-o da si imi spune ca pot sa-i tai copilului cordonul omibilcal. Eu m-am uitat nervos la ea, ceva de genul, bine ca esti tu desteapta. Cand am vazut insa ca e pe bune, mi-am mai facut o cruce in gand si am taiat ce era de taiat.

Am aruncat un ochi spre Ina, mi-am zis ca trebuie sa fie totul bine (imi ramasese in cap momentul anesteziei, i-au facut o injectie in coloana si am vazut cum brusc ii zburase piciorul intr-o parte iar medicul si-a cerut scuze) si am plecat cu bebe si asistenta catre salon. Am ajuns, mi-a pus asistenta una bucata Vladut in brate si a plecat. M-am uitat la el (e asa frumos…,doar e puiul meu de cioara) si i-am spus sa faca bine sa nu planga, tati nu are lapte. I-am mai povestit un pic despre ce se mai intampla in lume, despre criza, despre Messi si a aparut si mami in salon.

I-am spus lui Vlad ca e timpul mesei si l-am pasat. Incepusem sa ma relaxez, sa vad ce se mai intampla in jurul meu si de bine ce era imi spune cu glas soptit Ina ca ea spera ca totul a fost ok la anestezie pentru ca ea nu isi simte deloc picioarele si ca anestezistul a facut ceva aiurea de si-a cerut scuze. Dramul de relaxare a disparut instantaneu. Am vorbit si cu asistenta, ne-a spus ca e normal sa nu isi simta picioarele si ca trebuie sa avem rabdare.

Eu nu am mai avut rabdare si am plecat sa-mi iau odorul mare ca sa-si vada fratiorul. 

Cand ne-am intors Ina deja putea sa-si miste un pic picioarele asa ca am putut sa rasuflu si eu usurat. La putin timp au venit iar asistentele sa se asigure ca e totul ok (jur ca eu nu credeam ca exista pe lumea asta genul asta de asistente) si ne-au adus si niste sandvisuri.



In mare cam asa a decurs ziua de 16 octombrie, o zi luuunga dar tare frumoasa.  Ca si sfat pentru viitorii tatici ar fi sa faca bine sa simuleze un lesin inainte de a intra in sala si in felul asta rezolva barbateste o mare dilema, a fi sau a nu fi in sala de nasteri.
Toti 4 suntem bine sanatosi, ceea ce va dorim si voua.

Nu inchei inainte de a va povesti un pic si despre Andrei. A fost cu scoala la un concert iar seara cand am fost sa-l iau acasa l-am intrebat cum a fost. Dialogul a fost cam asa:

Eu -Ti-a placut la concert?
Andrei- aaaa, nu, nu mi-a placut pentru ca a fost asa, un concert pentru fete.
Eu- Cum adica pentru fete?
Andrei: -pai a fost asa cu iubire
Eu -  pai si baietii nu iubesc?
Andrei- iubesc si ei dar cand sunt mai mari.

Pana la o noua postare va salut cu drag si va trimit ganduri bune!
Ciprian

joi, 26 iulie 2012

Emil Constantinescu este vinovat



Incep abrupt pentru ca nu reusesc sa gasesc o introducere lenta in subiect. Duminica voi merge sa votez la referendum. Asta inseamna ca voi face in total circa 4 ore pe drum pentru a vota.
Nu am mai fost la vot de cand l-am votat pe Basescu, atunci cand a iesit prima oara presedinte. De atunci am considerat ca nu am mai avut cu cine vota si am ales sa nu-mi exercitez acest drept constitutional (ce pretentios suna). Nu cred in votul de genul aleg raul cel mai mic. Daca eu consider ca acea persoana nu merita, aleg sa nu pun si anume stampila pe el.

Acum am ales sa votez din doua motive:
I.                 Acum doua zile am vorbit cu mama la telefon si printre altele am aflat ca au fost nevoiti sa mearga la ora 4 dimineata la spital pentru a sta la coada sa obtina unul din cele 5 bonuri zilnice ce asigura un consult gratuit la un medic specialist. Da, am inteles corect. In anul 2012, dupa o viata de munca, dupa o viata in care parintii mei au platit corect toate impozitele, taxele, birurile stabilte de catre guvernanti, ei trebuie sa se trezeasca la ora 4 pentru a avea o sansa sa intalneasca, fara sa plateasca, un medic specialist.

Acest lucru se intampla in tara in care presedintele tarii nu se poate opera in tara lui si ajunge prin spitale straine.  Aberatia merge mai departe in sensul in care presedintele unei tari din UE nu are proprii bani (cel putin nu are banii la vedere) cu care sa acopere costul operatiei si atunci apeleaza la banii fiicei. Doua lucruri mi se par complet anormale, 3 de fapt. Cea mai importanta persoana din stat nu are cum sa faca o operatie in tara lui pentru ca nu sunt indeplinite conditiile ca operatia sa se desfasoare in siguranta. Anormal mi se pare ca presedintele unei tari sa nu aiba suficienti bani pentru a acoperi o astfel de operatie. Dupa parerea mea presedintele si membrii Guvernului ar trebui sa aiba niste salarii atat de mari astfel incat sa nu aiba alta grija decat de a se ocupa de tara. In final mi se pare anormal ca fata presedintelui sa nu poata justifica acea suma de bani. Multi, putini, cei ce guverneaza o tara ar trebui sa poata justifica si ultimul bilet de autobuz.

Nu am uitat momentul in care basescu spunea nonsalant ca statul nu isi poate plati medicii (si nu numai) si atunci sunt liberi sa plece pe alte meleaguri. Nu e nimic gresit in ce a spus atunci insa un presedinte de tara nu trebuie sa inceapa cu asa ceva. El trebuie sa inceapa prin a spune ca nu o sa poata dormi decat in momentul in care el are constiinta impacata stiind ca a facut tot ce ii e lui in putinta ca cetatenilor sa le fie mai bine. Nu, el a inceput cu nonsalanta cu un adevar pe care orice om matur il stie singur. Nu iti place aici nu ai decat sa pleci, de parca tara asta e tara pe care o are mostenire de la parinti.

II.      Basescu a transmis in mod limpede (bine, atat cat de limpede poate el printre hahaielile caracteristice) ca cei care nu voteaza vor fi perceputi de catre el ca sustinatori ai lui. Ori asta pentru mine mi se pare prea mult. Din acaesta cauza mi se pare si aberant acel prag de 50%+1 pentru ca lipsa la vot ajunge sa insemne fie de fapt un vot pentru o cauza pe care tu poate nu o aperi.
Daca locuiam la 800 km de o sectie de votare e foarte posibil sa nu fi ajuns la vot si in felul acesta ajungea basescu sa spuna ca eu il sustin in conditiile in care acest gand e foarte departe de mine.
Sunt multe de spus pe acest subiect, sunt multe pe care le am pe suflet in legatura cu viata politica (ce pretentios suna) din Romania dar vreau sa mai spun doar un lucru, practic sa explic titlul postarii de azi.

Cand in 1996 a castigat Constantinescu alegerile am iesit in Piata Universitatii. Am cantat si am zornait cheile de la camera din Regie (iti mai aduci aminte Cip?) in care stateam si simteam ca e un moment istoric pe care il traiesc live. Un moment care poate insemna un inceput ce o sa duca spre ceea ce stiam din carti ca exista in alte tari. Din pacate a fost un mare fiasco. Tentatia furtului a fost mult prea mare si pentru CDR si au inceput sa fure. Din pacate pentru ei nu aveau experienta si au furat neorganizat. Au ajuns pana acolo incat au luat spaga vin, carne, carnati si nu pentru ca ar fi avut nevoie ci pentru ca simteau ca e poate ultima sansa pentru ei de a fura. In plus oamenii din guvern au fost pusi pe niste criterii ce imi scapa pentru ca nu pot sa inteleg cum un inginer metalurgist ajungea sa fie ministrul agriculturii. Sa mai amintesc de Ciorbea?

Si in felul asta eu cred ca Romania a ratat un moment important si din pacate oamenii obisnuiti iar nu au avut nicio vina si astazi platim pentru acel moment ratat.
Ce a urmat stim cu totii, a urmat o succesiune a hotilor, a smenarilor politici, singura diferenta intre ei fiind data de cateva litere in denumirea partidelor din care faceau sau fac parte.

Eu am iesit foarte tarziu din tara si am avut norocul sa vizitez unul dintre cele mai frumoase orase din lume, Barcelona. A fost o experienta incredibila insa dupa acea excursie am ramas si cu un gust amar. Am vazut ca sunt foarte multe lucruri simple pot fi facute doar ca cei ce ne conduc nu doresc acest lucru. Problema cea mare este ca guvernantii nu se pot prevala de scuza ca nu stiu cum se intampla lucrurile in alte parti, marea majoritate au calatorit prin toata lumea de multe ori.

Nu, nu umbla cainii cu covrigi in coada nici in Suedia, nici in Spania si sper sa reusesc sa povestec un pic mai mult despre Suedia pentru ca am constatat ca Suedia nu reprezinta doar modelul suedez despre care invatam admirativ in facultate. Suedia inseamna si o tara in care gasesc ca multe lucruri sunt anapoda dar diferenta e ca si pana lucrurile anapoda au o anumita normalitate.

Chiar inainte de a posta citesc pe hotnews.ro ce zice Plesu: Nu voi merge la referendum. Niciunul din motivele pentru care nu voi merge nu poate fi definit ca 'boicot'. Nu merg mai intai pentru ca a merge la referendum e un drept nu o obligatie si pot sa-mi exercit drepturile cum cred eu de cuviinta". Continuarea e una mai amuzanta: "suspendarea presedintelui n-a fost solid argumentata si prin urmare nu s-a impus pe agenda mea cetateneasca" Fostul ministru CDR-ist si totodata fostul consilier al lui Basescu si-a consultat el agenda cetateneasca si a vazut ca nu e loc de referendum. As fi fost perfect de acord daca nu exista acel prag electoral, pentru ca acum daca eu nu as vota, basescu ar mai bifa un sustinator si nu prea imi place cum suna.

Inchei si va spun ca daca ar exista un referedum unde sa fiu intrebat daca Ponta a plagiat si merita sa plece as spune daaaaaaaaaa dar nu e inca acel referendum.

Schimb pentru foarte putin timp registrul si va spun ca noi suntem bine, apreciem muuult mai mult vara suedeza cu cele maxim 21 grade dupa 2 saptamani la 40 grade. Suntem sanatosi, ceea ce va dorim si voua. Sper ca data viitoare cand postez sa nu mai fiu tentat sa scriu despre lucruri despre care am povestit azi.
In incheiere va recomand o melodie: http://www.youtube.com/watch?v=zJuvhXt2ELg


Pana la o noua postare va salut cu drag si va trimit ganduri bune!
Cu drag,
Ciprian

P.S.1 Am verificat si nu am Antena 3 in grila de programe. 
P.S.2 Poza nu are legatura cu postarea doar ca imi e mie foarte draga

joi, 1 martie 2012

1 Martie 2012


Doamnelor si domnisoarelor, va dorim o primavara frumoasa!

Cu drag,
Andrei&Ciprian


P.S. Cei care vand martisoare in Piata Universitatii nu au punct de lucru si in Gävle si a trebuit sa ne descurcam cu ce am avut...

luni, 16 ianuarie 2012

Anunt la mica publicitate

Sursa foto


Nu imi place in mod special de Raed Arafat. Se impune sa si explic de ce nu ma integrez foarte bine in peisaj. Dupa tragedia de la Maternitatea Giulesti din 2010 a urmat la cateva zile o conferinta de presa unde toti cei implicati si-au spus punctul de vedere. La acea conferinta de presa dl. Arafat a inceput sa laude Smurd-ul si sa spuna cat de bine s-au descurcat ei. Sa nu fiu inteles gresit, cred ca Smurd-ul a repsectat toate protocoalele, a intervenit ca la carte insa pentru mine in ciuda acestor aspecte, ceea ce s-a intamplat acolo a fost o tragedie iar acea conferinta ar fi trebuit sa inceapa prin pareri de rau si prin scuze sincere fata de victime si nu cu laude. Cred ca Raed Arafat a facut lucruri exceptionale in domeniu, cred ca in SMURD exista eficienta si profesionalism dar mie nu imi place foarte mult de Raed Arafat tocmai din acest motiv.

Dar daca despre Arafat pot spune ca nu il simpatizez in mod special, pe Basescu (se impune o paranteza, numele lui poate fi inlocuit de Ponta, Antonescu, Udrea, Videanu, Iliescu, Hrebenciuc, etc, etc) il detest.
De fapt detest clasa politica si o detest cu pasiune. Au facut in asa fel incat eu nu ma mai simteam acasa in casa mea, ma simteam ca unul care beneficiaza de clementa si ca unul care daca sunt cuminte o sa am posibilitatea sa ma umilesc cand era vorba de platit impozite. Ma simteam stinger si la mana lor, la mana celor care conduceau tara asta.
Eu nu cred ca in Romania se poate vorbi de politica. Nimeni nu mai incearca macar sa mimeze vreo orientare politica, vreo idee pe care o urmeaza in momentul in care sunt in postura de a conduce o tara.
Interesul personal si de gasca e atat de vizibil incat incepi sa-l privesti ca pe o normalitate. Intr-o zi esti nevoit sa dai spaga la primarie, primarie condusa de vreo pdl-ist, in alta zi esti obligat sa apelezi la mila vreunui spital condus de un psd-ist ca apoi sa ”discuti” cu vreun politist, politist care este, evident ”apolitic”.

M-am gandit sa ma descarc un pic dupa ce am urmarit ce se intampla in tara. Stiu ca nu intereseaza pe aproape nimeni dar fiind la 3000 km de casa nu prea gasesc o alta forma de manifestare.

Nu mi-am dorit sa plec din locul unde ma puteam exprima fara a risca o fractura de limba, nu am vrut sa plec de langa parintii mei si de langa prietenii care imi intelegeau (nu am zis apreciau) glumele. Dar am plecat pentru ca, paradoxal, mi-a fost mai usor sa schimb tara decat minunatul cartier Berceni, cartier unde ma simteam ca un musafir nepoftit atunci cand cand ajungeam acasa. 

Nu vreau sa fiu inteles gresit, Suedia nu e tara perfecta, sunt multe lucruri ce functioneaza ciudat. Nu e usor nici aici sa ajungi la un medic specialist, nu e usor sa gasesti o scoala mai buna si nu e deloc usor sa gasesti un job.
Doar ca sunt diferente. Aici nici nu iti trece prin minte sa iei sau sa dai spaga. Nu exista medic sa astepte o atentie din partea pacientului si nu exista pacient care sa se intrebe daca nu cumva ar trebui sa pregateasca un plic artunci cand merge la medic.
Aici nu se trateaza clasa poliitica in strainatate iar daca o face poate sa spuna cu ce bani se trateaza. In tara, presedintele invita medicii sa-si caute de lucru in alte tari dar de tratat se trata chipurile pe banii fiicei (bani obtinuti prin tranzactii anterioare) la Viena.
Tot Basescu a zis mult si bine ca nu e criza si a semnat o lege prin care se mareau salariile profesorilor. Vorbim de o lege si nu de vreo fituica semnata in barul lui Cocos, stand la masa cu Udrea (nu pot sa uit faptul  ca Udrea e genul de om care a sunat la un radio sa se laude singura, pretinzand insa ca e o alta persoana). Dupa o perioada apare si spune ca totusi e criza si ca pana la urma legea aia nu se poate aplica.

Pe vremuri, basescu (stiu ca e nume propriu si ar trebui sa folosesc majuscule dar...) a reusit sa iasa din tipar si era genul de om care avea curajul sa iasa printre oameni. Nu mi se parea fortat cand il vedeam in cizme de cauciuc verificand mersul reparatiilor la podul de la Maracineni de exemplu. In timp lucrurile au degenerat cumplit si cel mai tare ma scoate din pepeni aroganta pe care o arata celorlalti. Zici ca e detinatorul adevarului absolut si ca este exclus sa mai existe si o alta opinie in afara de de a lui.
Mie mi se pare amuzant bancul asta:
“Vand Enciclopedia Britannica, 50 de volume, calitate exceptionala, legate in piele de Cordoba, stare perfecta. Pret 1000 de dolari sau care da mai mult. Nu mai am nevoie de ea. M-am insurat saptamana trecuta iar sotia/sotul le stie pe toate.”
Problema e ca bancul asta incepe sa nu mai devina banc in mintea lui Basescu si nu e exclus sa citim curand urmatorul anunt: Tara frumoasa exportam medici, profesori, bucatari, soferi, sportivi, muncitori, etc. Il avem presedinte pe basescu si el le stie si le face pe toate.


Nu, nu scriu din postura unui sustinator al lui Ponta, Antonescu and co si nici nu sunt fan Gadea. Am simtit nevoia sa spun asta pentru ca vad ca sustinatorii lui basescu aproape exclud posibilitatea ca un om sa nu-i mai suporte pe base si Udrea  pentru ca asa simte el.  Daca vezi un pic lucrurile un pic diferit fata de marele conducator (cand zic mare, nu ma gandesc la Boc) aproape automat esti taxat fie manipulat de Antene, fie suporter, fie mai stiu eu ce.
Cred insa ca cealalata gașcă ce e in opozitie acum cauta sa profite cat mai mult de situatia actuala si o vor face din pacate nu pentru ca se gandesc la oameni, la pensionari, la tineri, medici, profesori, etc. O vor face pentru ca vor sa mai fie si ei primii la furat si la inselat.

Ce e de facut? Cred ca in primul rand sa spunem cand simtim ca suntem luati de prosti. Sa huiduim cand simtim ca nu mai putem, sa scriem ce simtim si sa speram ca vor aparea si alt fel de oameni dispusi sa intre in politica.

In incheiere vreau sa va mai prezint cateva puncte de vedere:

Pentru ca nu mai e loc sa mai scriu si despre noi o voi face cu alta ocazie insa va spun ca suntem bine si sanatosi.

Va salut cu drag si va trimi ganduri bune,
Ciprian


joi, 22 decembrie 2011