luni, 22 noiembrie 2010

Noiembrie


Stiu ca a trecut ceva timp de cand nu am mai scris insa incerc sa fac un update acum.
Probabil ca e greu de crezut insa sa stiti ca majoritatea timpului o petrecem incercand sa ne mai dumirim ce e cu suedeza asta. De fapt eu si Ina in special pentru ca Andrei se pare ca nu are deloc probleme de comunicare. Cu juniorii din Romania se cearta in romaneste iar cu cei din celelalte tari in suedeza combinata cu gesturi ample la care se mai adauga vreo expresie ungureasca sau bulgareasca. In ultima instanta isi mai dau una peste cap reciproc si astfel am invatat eu ca un copil plange cam la fel indiferent ca e roman, bulgar sau ungur.
Deci el nu are nevoie sa consulte forumuri asa cum o fac eu. Pentru ca imi place sa scormonesc pe net am ajuns intr-un loc unde am vazut urmatoarea intrebare: Cum si ce trebuie sa fac astfel incat sa invat suedeza repede si bine?
Deja ma relaxasem, mi-am zis ca problemele mele au luat sfarsit. Voi afla tot ce e de aflat si in scurt timp am sa imi deschid o versiune a blogului si in suedeza.
Din pacate suedezii vor mai trebui sa astepte pana voi putea sa le ofer si o versiune in suedeza pentru ca pe acel forum, la acea intrebare se gasea un singur raspuns: Suedezii vorbesc?
Pana la urma incep sa apreciez aceasta caracteristica a suedezilor, tacerea. De fapt, la cat de ciudat suna limba asta le inteleg zicala Sa tacem impreuna.
Pentru ca am inceput cu Suedia sa va mai spun un pic si despre Gävle. De fapt acum ma vad nevoit sa marturisesc adevaratul motiv pentru care am fost de accord sa ne mutam in acest oras.
In lume exista 2 biblioteci deschise 365 zile pe an. Amandoua se afla in Suedia, una in Sandviken (un oras aflat la 20 Km de Gävle) si cealalata in... Gävle.
Setea mea de cultura probabil acum o sa poata fi ostoita cu cele 2 biblioteci. Nu e asa ca e intr-un fel sa te plimbi pe strada, sa vezi un semn, o reclama care clipoceste si pe care sa scrie: Biblioteca NON STOP? Ma intreb daca nu e cumva inventia barbatilor din zona respectiva. Ma gandesc ca o fi venit, sa-i spunem Svensson, acasa, ametit bine si cand a fost luat la intrebari de consoarta sa fi realizat ca nu are cum sa-i spuna ca vine de la biblioteca pentru ca e duminica. E o varianta...
Din tot ce aflu incep sa-mi fac o idee cam cat de mari sunt diferentele culturale dintre tarile nordice si tarile latine. Am cateva lucruri foarte interesante si amuzante de povestit insa vreau mai intai sa ma conving de ele asa ca o sa aman asta pana in februarie – martie 2011.
Pana atunci tot am sa povestesc ceva aflat tot de pe net. Suedezii daca au de ales vor cumpara intotdeauna un produs facut in Suedia. Ceea ce e foarte bine pentru ei, pentru economia lor insa nu era la fel de bine si pentru un arab care incerca sa vanda si el niste banane intr-o piata suedeza. Cum arabii au si o imaginatie foarte bogata a inceput sa strige: banane suedeze, hai la banane suedezeeee si se pare ca a avut mare succes. Cand am citit asta am pufnit in ras si m-am gandit cum ar fi ca intr-o piata din Romania, alaturi de deja consacratele anunturi cu pepeni de Dabuleni sa vad Kiwi de Caracal sau mango de Dorohoi...

Pentru ca acum in Suedia ninge am sa ma opresc aici cu stirile suedeze si am sa trec spre mult mai pitoreasca  si calduroasa Spanie.
Aici lucrurile au un alt ritm, intr-un fel ma simt ca in sat la bunici pentru ca zilele trecute tocmai m-am salutat pe strada cu un spaniol fara ca sa ne fi stiut. Oamenii sunt exuberanti, foarte vorbareti si galagiosi. Cand se intalnesc 2 domnisoare zici ca nu s-au mai vazut de cel putin 10 ani asa de tare se bucura de intalnire, se pupa afectos si zgomotos pe ambii obraji si apoi incep sa vorbeasca pentru ele si pentru cei aflati la o distanta de 100 m de ele.

Pentru ca suntem destul de prinsi cu suedeza nu prea am mai avut timp de vizitat locuri noi insa am reusit ca saptamana trecuta sa ajungem intr-un sat-oras foarte cochet, Sitges. Ca sa aveti o imagine cam cum e Sitges asta nu aveti decat sa inchideti ochii si sa va ganditi la Eforie Nord. Exact opusul statiunii Eforie Nord e Sitges. Vreo 7 ore ne-am tot plimbat si nu prea stiu cand a trecut timpul. Ba chiar am facut si  turism cultural pentru ca am vizitat si un muzeu de pe acolo, Muzeul Romantic.
Am avut un dubiu cu muzeul asta pentru ca Sitges e renumit pentru 2 lucruri: pentru un festival de film destul de cunoscut si pentru plajele destinate homosexualilor. Deja vazusem ceva cupluri prin oras si cum eram cu Andrei ma gandeam ca poate o sa vad cine stie ce lucruri prin Muzeul Romantic. Nu a fost sa fie, muzeul nu era deloc relationat de acest aspect al Sitgesului si eu nu am avut de raspuns la intrebari "dificile" puse  de Andrei, de genul de ce nenea ala il pupa pe nenea celalat si nu pe don’soara de langa el.
Era sa uit. De data asta nu ne-am incurcat in trenuri, poate si pentru ca nu am mai intrebat nimic pe nimeni;))

Ar mai fi de povestit insa deja m-am intins prea mult. O sa revin cu alte informatii noi despre noi, spanioli, suedezi, unguri, bugari, cehi si polonezi intr-un episod urmator.



Pana atunci va salut cu drag si va trimit ganduri bune!
Ciprian

P.S. 1 Ca sa nu existe dubii si ca sa nu primesc critici nefondate tin sa precizez ca nu sunt homofob.
P.S. 2 In Gävle exista si o fabrica de whisky;) Se asorteaza cu biblioteca...

2 comentarii:

  1. Bine ma Cip, Kiwi numai de Caracal puteai gasi? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. hmm, ai si tu dreptate. Puteam spune ananas de Caracal:P

    RăspundețiȘtergere