vineri, 18 noiembrie 2011

Din Suedia adunate si inapoi la lume date

Aho, aho copii si frati

Mai aveam un pic si ma prindea Craciunul fara sa mai fi postat ceva pe aici. Ca sa recuperez un pic o sa incep in forta, nu de alta dar acusica apare Hrusca si apoi iar o dau in ler si iarasi ler.

Am sa incep cu minunatul oras in care stam, Gävle. Tonul ironic este dat de unele intamplari de pe aici, unele dintre ele mentionate si prin presa din Romania.

Prima intamplare e ca o concitadina a primit un telefon de la politistul de serviciu Constantin Ticu Clipiciu si a fost anuntata ca i-au recuperat bicicleta furata. Un gest foarte frumos doar ca, si acum vine partea amuzanta, bicicleta a fost furata cu 15 ani in urma. Dupa cum am povestit aici si noi am ramas fara biciclete insa se pare ca sunt sperante sa le recuperam. Ba chiar ma gandesc ca peste 15 ani Andrei nu o sa fie nevoit sa-si cumpere bicicleta noua, o sa o foloseasca pe cea furata acum.

A doua intamplare are un numitor comun cu prima si anume bicicleta. Un tanar a oprit la un magazin second hand sa vada ce chilipiruri gaseste. Ca un suedez veritabil nu a fost cu masina ci cu bicicleta, bicicleta pe care a parcat-o in parcarea special amenajata din fata magazinului. Nu stiu daca a gasit sau nu vreun chilipir in magazin stiu insa ca a gasit parcarea goala cand a iesit. Motivul? Un alt nene a venit la magazin, a crezut ca bicicleta aia e de vanzare, a vorbit cu un vanzator, vanzatorul a crezut si el ca aia e o bicicleta second hand de vanzare si a vandut-o. Mai greu presupun ca a fost pentru vanzator  sa-i explice clientului unde ii e bicicleta. Pentru ca totusi vorbim de Suedia si oamenii sunt in general asa cum se spune, cinstiti, onesti, trebuie sa spun ca dupa ce povestea asta a fost publicata intr-un ziar local, cumparatorul bicicletei a revenit la magazin si a inapoiat-o.

A treia intamplare e foarte recenta si a fost prezentata si in presa din Romanaia. Un irakian deportat in anii ’80 in Iran, a primit cetatenie iraniana iar in 2002 a solicitat drept de rezidenta in Suedia. Cererea a fost respinsa anul acesta si politia din Gävle a primit ordin sa-l deporteze in Iran. De deportat l-au deportat dar nu in Iran ci in Irak unde a intrat si in puscarie, recunosc ca nu am inteles si motivele. Pana la urma bancurile alea cu politisti nu sunt chiar degeaba. Acum mai e o posibila explicatie. Aici politia nu este deschisa tot timpul. Biblioteca da, politia nu. E cu program, luni – vineri 8.00 – 16.00. Daca poilitistul insarcinat cu deportarea o fi primit sarcina asta pe final de program ma gandesc ca a zis si el sa se grabeasca pentru prima oara in viata si cum graba nu prea exista pe aici nu prea a avut succes.  

Deci pot spune ca traiesc intr-un oars vesel. Dincolo de tonul meu ironic trebuie sa marturisesc ca imi place mult orasul. Imi place din mai multe motive insa ce imi place cel mai mult e sentimentul de siguranta pe care il am cand merg pe strada. Stiu ca nu o sa ma impinga nimeni, nu o sa ma traga nimeni de maneca sa-mi vanda un Iphone sau o bormasina ieftina si buna. Starea de calm o simt si cand sunt la volan. Chiar prea mult calm uneori. Nu am fost niciodata vitezoman si nici masina care sa ma indemene la viteza nu am avut insa aici mi se pare uneori prea mult ca sa merg 3 km in coloana cu 40 KM/h  pentru ca in fata mea e un Svensson care nu se grabeste. Asta e adevarul, nimeni nu se grabeste aici si pentru mine a fost un pic ciudat insa incepem sa ne obisnuim.

Gata cu orasul, sa va mai spun cate ceva despre noi.

Ina. Ina nu mai are mult si cred ca o sa se trezeasca cu o statuie in fata clinicii. Nu de putine ori a stins lumina in cladire la plecare. Dincolo de asta ea e foarte multumita de ce face, are colegi ok si simte ca a progresat enorm in 8 luni de zile.

Andrei. Andrei e polisportiv. Merge la cursuri de karate, are 2 antrenamente la fotbal pe saptamana si vorbeste foarte bine suedeza. Acum o saptamana am avut o sedinta cu unul din profesorii lui Andrei si el ne-a spus ca Andrei e bine integrat intre colegi, intelege fara probleme ce i se spune si comunica si se joaca fara probleme cu ceilalti.

Eu. Eu de cand nu am mai scris pe aici am dat un examen la scoala, examen pe care l-am trecut cu bine si am trecut la un alt nivel de studiu al superbei  limbi suedeze.  Intre timp am inceput sa tatonez mai curajos piata fortei de munca insa nimic notabil pana acum.

In rest e sa mai spun? Toata lumea sau aproape toata lumea (eu nu) asteapta zapada. In mod normal in luna noiembrie e deja zapada pe aici doar ca anul asta, pana acum, vedem zapada doar in poze. Din 1905 se pare ca nu a mai fost o asa luna noiembrie lipsita de zapada. Dincolo statistica pe mine ma surprinde faptul ca pe aici in anul 1905 erau unii oameni ce se ocupau cu masuratul zapezii...

Sunt mult mai multe de spus insa m-am intins mult asa ca am sa revin cu noi amanunte.

Pentru ca intentionez ca in postarea urmatoare sa scriu un pic mai mult despre societatea suedeza  va recomand sa vedeti pana atunci doua pareri:


O sa aflati lucruri frumoase despre Suedia doar ca nici aici nu e totul roz si in episodul urmator o sa incerc sa surprind mai mult partile negative pe care le-am vazut pe aici.

Pana atunci va salut cu drag si va trimit ganduri bune!
Ciprian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu