marți, 5 octombrie 2010

Noi, Spania&suedeza


Hola, Hej!

Incerc sa ma adun olecutza, sa-mi trag sufletul si sa pun si eu cateva ganduri pe laptop (da, am laptop ca am vandut Tico:) )

O sa incep cu inceputul si anume cu autogara Baneasa. Nu am vazut eu multe aeroporturi in viata mea insa eu cred ca greu gasesti ceva mai atroce decat chestia aia ce simuleaza un aeroport.
4 avioane care plecau intr-un interval de 45 minute spre Spania si Italia, o splendoare.
Andrei ne-a oferit prima surpriza in aeroport. El nu a zis nimic ca nu vrea sa mearga pana la urcarea in avion. Acolo a dat un recital de zile mari, ca lui o sa-i fie dor de Andrei de la 4, de Bucuresti, de apartamentul „suberb” din Berceni.
Cu lacrimi in ochi am reusit sa decolam si apoi sa si aterizam cu bine in Barcelona. Aici alta belea, ca nici aeroport cat un oras nu e bine sa ai. Am ajuns intr-un colt de aeroport ca mai ca imi venea sa intreb (daca aveam pe cine) daca ne dau de mancare pana la locul de recuperare a bagajelor.

Deci iesim din aeroport cu bine si de aici a inceput aventura lingvistica (Stanescule, nu te gandi la prostii, Barcelona nu e Ibiza)
Trebuia sa ne astepte un taximetrist trimis de catre firma de recrutare. Vedem un nene care avea un afis cu numele firmei de recrutare + un nume, Laura.
Ma duc la el si incep sa-i spun ca noi avem legatura ca firma aia dar ca nici eu, nici sotia si nici copilul nu avem numele asta. El incepe sa spuna ca nu o asteapta pe Laura, ca nu il cheama Laura dar ca are un carton pe care scrie Laura. Dupa vreo 10 minute realizam ca (traiasca limba gimnastica) la aeroport trebuia sa vina o anume Laura(noi nu stiam asta) si cum Laura nu a putut veni, omul a vrut sa scrie ca a venit in numele ei.
In fine, ne urcam impreuna cu o alta famile de romani (intalniti in aeroport) in taxi si am plecat spre Calafell.
Calafell-ul asta e un oras turistic la o ora de Barcelona.

Am ajuns la hotel, ne-am cazat si de la „suedeza de serviciu” am aflat ca avem o zi libera la dispozitie sa vedem si noi ce si cum e pe aici si incepem cursurile miercuri (noi am ajuns luni in Calafell)
Marti am inceput sa exploram si am tot explorat de dimineata pana seara. Am gasit un oras foarte cochet cu o plaja uriasa, un oras ce tocmai isi incheiase sezonul de vara insa mai pastra ceva din agitatia estivala.
De aici incepe distractia maxima si anume cursurile de suedeza. Suedeza asta ar fi o limba usoara daca nu ar fi imposibila…
Suntem 2 grupe de cate 12 oameni si de la 8.30 pana la 2 incercam sa nu ne fracturam limbile.
Sunt familii din Bulgaria, Ungaria (nu, cica nu vor sa ne fure Ardealul), Polonia, Cehia si 3 familii din Romania.
Fiecare familie are cel putin 1 bucata „copchil” in dotare asa ca primul lucru in fiecare zi e sa lasam juniorii la gradinita (tot aici in hotel, cateva camere au fost adaptate pt asa ceva).
E amuzant cum educatoare suedeza  de origine indiana ne vorbeste in suedezo- engleza iar Andrei se uita la ea cu un aer de genul „bine ca esti tu desteapta”
Adevarul este ca deja au invatat ceva cuvinte, expresii, asa ca o sa am in curand de la cine sa invat suedeza (primele cuvinte invatate aici au fost apa si vaca si tin minte ca in roamana am inceput cu el cu indubitabil si biblioteca. Difera un pic dar pentru inceput merge).
La cursuri e amuzant sa vezi oameni in toata firea cum citesc ca in clasa I. Mai ales un tip din Bulgaria e trecut de toate apele cand citeste. Am trecut de Ana are mere. Am ajuns la pere…
Langa mine sta o doamna bulgaroaica ce imi vorbeste nonsalant in germana (e singura limba pe care o stie). Am incercat sa-i spun ca decat sa se chinuie in germana mai bine imi vorbeste in bulgareste ca tot aia e.

De vizitat am apucat sa mergem o zi in Barcelona si am hotarat ca trebuie sa ne cumparam o casa in Spania, pe langa orasul asta (sper sa reusesc in viata asta;) ). Eu nu stiu ce fel de criza e in Spania dar oricum eu sunt convins ca aici si criza isi face siesta de pe la 1.30 pana spre ora 5 sau chiar 6. E pustiu pe strazi, magazinele sunt inchise si daca strigi mai tare se aude ecoul.
Probabil se documenteaza acasa cum sa depasesti criza prin siesta.
Am mai fost in Taragona, un oras plin de istorie, un oras calm, linistitor. Si aici am trait cu senzatia ca la ei criza e doar la CNN ca pe strada nu prea se simte. Ba chiar sunt pusi pe glume pentru ca la intoarcerea in Calafell am intrebat de 2 ori la Biroul de  Informatii care e trenul pe care trebuie sa-l iau si de 2 ori mi-a dat seniorita de acolo acelasi raspuns, trenul de la ora 7.57 PM.
Cum Spania nu e Elvetia, trenul a venit la 8.10 si evident ca nu a oprit in Calafell asa ca a trebuit sa coboram si sa luam alt tren in sens invers 4 statii. Sunt oameni veseli…

In concluzie, au trecut aproape 3 saptamani intense dar acum parca am inceput sa ne mai asezam si noi si sa ne tragem un pic sufletul.

Mai sunt multe de spus dar promit sa va tin la curent.
Imi este dor de voi, va salut cu drag si va trimit ganduri bune!
Ciprian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu